sunt om

ce ma priveşti atât străine?
nu sunt un om,nu sunt ca tine?
poate am haina mai purtată,
e veche-n ani, dar e curată.

iar mânile mi-s de muncă obosite,
le ascund,să nu le vezi bătătorite,
şi mersul mi-e plecat,
de greu mi-i spatele apăsat.

poate privirea mea-i mai tristă
cu ochi frumoşi? ..secaţi,
săracă sunt în avuţii,
nu am nici bani,nici aur, bujuterii

nu am castel, nu am nici vile să le număr,
şi nici maşini,n-am ca să-mi cumpăr.
săracă-s eu,nu sunt ca tine,
dar sunt un om, străine..

la masă n-am bucate alese, mânânc tot pâine,
aceaşi pâine, ca şi tine.

azi ratacită-s, cu trupul pe al tău pământ,
iar sufletul rămas unde mi-e totul sfânt,
străină sunt în ţara ta, la capăt de lume,
dar sunt bogată..am plai frumos cu dulce nume.

cu oameni harnici, muncitori
mai blanzi ca tine, mai primitori,
cu doine si cu codri desi
cu hore in sate si obiceiuri stramosesti.

am casă parinteasca, vatră..
am şi un nuc bătrân în poartă,
am sfintele icoane - mamă, tată,
am frate şi o soră dragă,
cu toţii să mă întorc, aşteaptă...

am şi comori, ai mei copii,
care n-au preţ, îmi sunt şi aur, şi bujuterii
nu sunt mai scumpe în lume avuţii,
bogată-s eu,nu sunt ca tine,
şi sunt un om, străine..