Somnul

somnul mă aşteaptă mereu..
 nu pot să privesc în jurul meu,
lupt si poate trec plangand
nu inteleg nimic,
mă acoper cu ranile niciodata inchise,
somnul ma asteapta..

ma intelege, e primitor..

totul se schimba, se misca,

dispare

nu pot sa trec de doua ori pe acelasi drum..

florile mor,
frunzele cad,
capacii se usuca
vantul aluneca,
apele curg,
totul e trecator..
cineva ma asteapta,
ma asteapta somnul, mereu..
poate sa am frica de el?
nu..frica de el, nu izvoraste din mine
din mine e dorul si nostalgie
ma las fermecata de el
ma asteapta neschimbat, neintimidat, egal
tot ce nu am curaj peste zi
tot ce iubesc sau urasc
tot!
infloreste in somn,
creste.. exista..
ma dezvalui in fata mea 
eu cea reala, mai adevarata decat in trezire,
cu nuante si mai exacta,
o demascare severa si placuta
dureros sau nu..
vine visul,
cea mai profunda meditatie a mea,
ar fi destul sa murim..
ca tot ce n-am indraznit sa gandim,
sa recunoastem, sa iubim..
sa se intample!
pot retrai viata in o alta versiune
ma asteapta somnul,