..si timpul a obosit

cerul e obosit 
de strigate
care sunt crescute
de un pamant
gemand a seceta
inbracat in rani
nevindecate
si invelit 
in tristeti albe
calcate adanc
in urme
de lumi..
atat de obosit,
lovit de nori negri
care-i scutura 
fruntea de roua
rece si picura
pustiit de vant
se deschide 
si ploua..
curge o mila
si cade balsam
pe dureri
rasadite de oameni
ingropate in pamant..