patru candele

(auzisem si eu de cele patru candele,
am indraznit si eu sa fac un vers..)

in linistea serii
ardeau patru candele,
ce lent se consumau 
am stat sa le ascult in taina, ce vorbeau..

- eu sunt PACEA-una din ele spunea,
oamenii insa, nu pot sa ma mentina
o lupta e existenta mea,
raman sa desenez doar pasari sa vina

se stinge candela.. fara lumina

-eu sunt CREDINTA - o alta spunea
oamenii nu vor sa stie de forta mea,
simt ca nu sunt necesara deja..
devin a fi mai mult nimic in lume

se stinge..si ea, cu puternicul ei nume.

-eu sunt DRAGOSTEA a treia spunea
nu pot sa fiu, pentru a continua
nu am puteri, raman doar a visa
oamenii nu-mi dau importanta 

se stinge.. si ea,usor fara viata

fiind si..ascultam pan am ajuns
sa inteleg, ca gandul nu-mi putea sa stea ascuns,
striga la mine, sa le vorbesc, 
candelelor ce le priveam cum se topesc..

-ce faceti.. VOI.. de ce va stingeti?
am teama de intuneric, va rog, ramaneti..
si lacrimile se grabeau sa cada
din ochii mei, sperand lumina sa mai vada..

ma auzi cea cu lumina, candela, o alta..
ea mi-a vorbit cu voce inalta,
- nu plange, nu-ti fie frica, cu tine sunt!
eu niciodata nu ma sting!

- eu sunt SPERANTA! ,
ia-ma in mana, cu inima ta..
surorilor mele da-le prin mine viata
sunt in Pace, in Dragoste, si in Credinta.
sunt lumina ta!