prea târzii

azi tristeţea 
mi-a împrumutat 
rochia ei cusută
din resturi de viaţă.

întoarsă pe dos
nu are margine
recele pătrunde la os
înăuntru e lipsit de pace.

lacrimi calde cad
pe rănile adânci,
ard golul lăsat
croită-i stângaci.

descopar în oglindă 
doar riduri,
care nu se mai vindecă, 
nici cu visuri.

durerea prevesteşte 
furtuna,
care aduce doar tristeţe,
neîncetat în ciocnirea
cu viaţa.

vremea ne lasă tarzii.... devenim prea tarzii,  desi..diminetele le trezim devreme, suntem prea tarzii sa grabim uneori,  sa privim oglizelor..prea tarzii pentru a visa primaveri, prea tarzii sa traim pentru noi..