cum râuri curg ,
de undeva izvorăsc,apoi se duc,
pe ape de cuvânt,
cuvinte care cercăm să le spunem,
viaţa care cercăm s-o înfruntăm,
speranţe în care mai credem.
uneori ele ne adâncesc în amintiri
alteori în viitor
în ceia ce va fi
sau în ceia ce a fost ieri,
ne urmăresc în albul zilelor
deseori
în insomniile nopţilor.
uneori prieteni,
alteori duşmani
mereu sunt cu noi,în această clipă
şi tot timpul,
câte o dată curg şi în somn,
cresc,ne dezvăluim în faţa lor
poate mai reali,
mai adevăraţi decât în treziri.
uneori ca nuanţe,
cu demascări severe
alteori, sunt profunde meditaţii
ar fi destul să murim,
ca tot ce-am îndrăznit să gândim,
să nu se mai întîmple..
(uneori ele nasc vers
alteori
sunt lipsite de sens.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu