imi aud vocea tacuta si pierduta
plina de disperare,
cuvinte de indiferenta..
acel gand in mintea mea devine si el rece
fiinta umilita
fara de speranta,
raman sa simt mirosul
din toamna vetii,
un zbucium crunt al existentei..
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu