soare intr-un fel

sunt singura?
nu, nu..
sunt cu el!
cu gandul meu,
azi ma joc intrun fel,
eu ii zambesc
si el imi zambeste
e vesel,
ma poarta usor 
parca,
in o dulce poveste.
azi nu-l fortez
cu altele mai grele,
cum le primesc uneori
din cele mai negre, 
nici ochii mei
nu dau voie,
sa-l doboare,
cum fac de obicei
azi, acum..
ma silesc sa-l visez.

azi este timp 
pentru el,
e pentru noi doi
ii dau atentie
il privesc 
si el ma priveste..
cu nostalgie,
ii spun ca "iubesc"?
iar el atat de gingas
ma infioara,
vrea sa-i vorbesc
ma atinge cu raza lui
calda, usoara..
tot ma intreaba,
de ce ii zambesc?
eu ma jenez,
si nu stiu ce spun,
el ma roaga sa-l cresc
sa-i raspund..

il am cu mine
in palme il tin,
atat e de firav
e colorat
cuminte si viu..
ma intreb,
ce-o fi oare?
iar el..
tot ma indeamna
cu zambet de soare
cu el in o lume
ma i-a strans de mana,
cu un alint
ma striga pe nume..

azi sunt doar cu el
cu gandul meu,
am cer fericit
mult soare intrun fel.
el patrunde
cu soapte alese
ce gand ciudat..
ma cuprinde,
ce drag imi este..
ma copleseste
si tot imi zambeste..

mai lipseste ceva..

nu e deajuns,
sigur ca nu..
mai este nevoie, 
asta inseamana 
ca nu e cuprins.

nu ai nici foame 
nu e nici sete
gandul acelasi ramane 
ochiul cauta mangaiere
sufletul sa ierte..
si inima iti cere,
si poate nu-s multe,
dar e nevoie, 
nu ai deajuns..

privesti departari
si printre ele
doar lacrimi 
inca tot cauti
motivul?
"aproapele",
nu e atins..

încerc, doar..

ascult suflarea..
la un moment nu vreau sa o aud
e greu de luminat tacerea,
si ceasul a oprit.
il masor cu privirea
in timp, si el
ma priveste mut..
in noapte-s?
culeg
fara carari de sperante
vise,
in care intunericul
nu conteneste
sa invinga 
lumina,
cu raza
timpului care
incearca a fi..

..si timpul a obosit

cerul e obosit 
de strigate
care sunt crescute
de un pamant
gemand a seceta
inbracat in rani
nevindecate
si invelit 
in tristeti albe
calcate adanc
in urme
de lumi..
atat de obosit,
lovit de nori negri
care-i scutura 
fruntea de roua
rece si picura
pustiit de vant
se deschide 
si ploua..
curge o mila
si cade balsam
pe dureri
rasadite de oameni
ingropate in pamant..

...o ultimă dorinţă

pare ca am obosit
sau poate nu..
nici nu mai inteleg
nu pot
nici gandul,
nu stiu sa-l culeg
deconectand..
privesc inca odata
fiintele dragi 
si le ating cu degetele,
inca mai plang..

oare cine-i mangaie cald?
..greu e timpul 
ce m-a departat
oare cine le spune cuvantul?
in alinare bland..
ramane in mine pustiu
doar un gol
e trecut de unu
si-i noapte,
e tarziu.. 

gasesc un colt
intre patru pereti
ma las in genunchi
si spun " Tatal nostru"
de cateva ori
repet..
pe rand pentru ai mei
pentru toti..
inca o ruga mai spun
"rog.." 
si o plang
apoi as vreau sa adorm.

inchid monitorul..
e intuneric
mai las pianul 
jos la bara
cate o clapa
pe rand sa-mi cante,
canta si o vioara
atat mai canta..
pe struna amara.

inchid ochii,
ma ineaca o apa
se revarsa
pe fata
mai am o ultima dorinta
sa ma trezesc in zori
in dimineata
acasa..

lumea plina cu poeti

-ce faci?
ma intreb,
-citesc nu vezi,
tot mie imi raspund,
"..cat de frumos a scris.."
-si tu?
-ce eu?
- cand scrii si tu un vers???
- taci! ca citesc!
nu toti, pot fi poeti!
uite aici..un om se zbate
pentru o schimbare in tara lui,
si scrie multe cu dreptate,
merge atent pe drumul lui.
-si tu?
- ce eu?
eu le ctesc la rand,
cum stiu..
mai comentez, 
fac plin si gandul meu
succese le urez!
uite si aici..
e trist si e tacere
un numar de telefon
nu poate fi cules,
nu e curaj..
-si tu?
- eu..
nu-l am nici eu..
as vrea sa o ajut..
mi-e aproape si mi-e draga
desi nu o cunosc..
la inima o simt ca-i calda..
uite, asculta mai departe
totosi gandesc.. 
e greu sa faci o carte..
mai jos citesc 
inca-un poet
tot scrie multe
a suparat si mustele, 
apoi omizile l-a suierat
si acum 
zambesc si il citesc usor
imi place 
e cu mult umor!
-si tu?
- ma inebunesti!
nu toti se nasc poeti!
i-a vezi inca mai este-o fata
si scrie multe si de toate
sa stai in pat
si sa ajungi departe
si nu scriind, ci innot
vezi lumea cum a ajuns
sa poata? 
la inceput mai greu citeam
sa o inteleg
acum pare mai simplu 
odata si eu asa gandeam..
-si tu?
- uite si-s multi, da, taci odata!
sunt ocupata!
si aici e imposibil sa nu trec
uite baiatul ist,
cat de frumos a asternut
si scrie bine vers..
vai si aici.. e in engleza
daca nu gresesc,
au terminat cuvintele in romana
si au trecut la alta limba,
chiar si in franceza
penita o manuiesc!
-si tu?
-crezi ca nu as scri si eu?
in italiana am sa incerc!!!
nu.. 
acum doar citesc..
vezi lumea-i plina de poeti!
- si tu?
- ce eu? 
eu nu-s poet!
crezi ca e lucru mare,
sa fii poet fara talent?
ma bati la cap de dimineata
si tu, si tu???
iar eu sunt ocupata
inca citesc!
dar tu icapatinata
..asa..hai.. hai odata..
sa scrim si noi un vers..

cu mine..

va fi o zi, cîndva..

sa te întîlnesc

am nevoie, sa vorbim

va fi zi si am sa te gasesc

acasa..

sa stam împreuna pe treptele vetii ce s-au scurs în noi
da..vreau sa te întîlnesc
sa-ti spun de tristetele si dorurile cu care te-am apasat
nemultumirile si nedreptatile
nereusitele mele
si de GRESELI!
care le-am facut eu,eu si tu...

am sa-ti povestesc de calea mea dura
oarba
de caderi
de singuratate si dureri
as vrea..

sa te opresc,sa nu te pierzi..

vreau sa te invat sa crezi..

sa te protejez de rani,

sa îti arat adevaruri

 vreau sa te tin strans de mîna..
sa îti arat calea fara greseli
o cunosti?
sa te opresc in caderi..

nu  pot sa plang..

"nu.. nu vreau sa gresesti cum eu!
nu, nu te las!
cearta-ma! striga la mine !!
apoi plangi..sa plangi.. e bine sa plangi..
apoi sa taci..
am sa tac si eu.. 
va fi o zi, cîndva..
am sa te întîlnesc
am nevoie, sa vorbim, am nevoie de MINE..
va fi zi si am sa te gasesc acasa
am nevoie...